Nu mai plec

Îmi spui iar ferm să stau cu tine,
 Să nu mai plec în tări străine,
 Că vrei să ne jucăm mereu
 Iar fără mine, îți e greu.

 Nu vrei să-ți mai aduc nimic,
 Mă vrei pe mine, că ești mic.
 Și ai destule mașinuțe
 Și chiar nu-ți trebuie hăinute.

 Iar când te-ntreb de ce ți-e greu
 Îmi spui de dor de râsul meu.
 De teamă că n-o să-nțeleagă
 Mereu ce spui, bunica dragă.

 Și-apoi doar eu chiar reușesc
 Să te-nțeleg și liniștesc
 Când din motive  neștiute
 Devii nervos pe nevăzute.

 M-aștepți cuminte zi de zi
 Când seară e

 Vrei să te mângâi, lângă pat
 Când seară se va fi lăsat
 Și noaptea tu o pregătești
 Ca să ne spunem iar povești.

 Și ce povești! Că numai eu
 Știu să le spun la fel mereu.








 Unde să plec?! Căci lângă ține
 Mă regăsesc și cred în mine.

Suflet in culori

Praf de vise, praf de stele,

Peste fruntea fetei mele.

Fir de aur, de mătase

Prin cosițele frumoase. 

Piele fină, de lumină

Din atingerea cea lină.

Vis frumos și plin de zâne

Toată grija s-o amâne.

Briză vie, boare caldă

Printre șoapte iar te scaldă.

Freamăt adunat din rai,

Coborând pe tot ce ai.

Gând curat, frunte senină,

Ochi din raze de lumină,

Parfum de maci, de alte flori, 

Să-ți umple sufletu-n culori. 

Ce drum!

Ce drum si cate zile minunate
Cu grija le-ai primit, cum ti-au fost date
Cu frumusete le privesti din departare
Cu bucurie si cu incantare.

Si cate dimineti si cate vise
Le-ai prins cu bratele deschise
Te-au transformat mereu, fara-ncetare
Din flacaiandru,iata, in on MARE.

Zi dupa zi, ceas cupa ceas
Privind mereu sa vezi cat a ramas
Pan la sfarsitul timpului de lucru
Prin prisma unui ceas de cupru.

Cate cafele si poate alte fumuri
Cand zorii te gaseau mereu pe drumuri
Grabit sa-ti pui halatul apretat
Sa iti incepi lucrarile cu gand curat.

Cu maini dibace, gata de mulaje
Cuptoarele pornite pentru aliaje
Ziua trecea usor printre proteze
Coroane, diasteme si-alete freze.

Cata amprente, cate guri deschise,
Si cate n-au iesit, desi promise...
Cati sa traiti si cati de mutumesc,
Prin tine pacienti acum frumos zambesc.

Cata rabdare si cate noblete
Sa tii tu minte chiar atatea fete
Sa spui povesti, sa le devii parinte
Sa, iata, chiar si printr-un dinte

Si cate nopti lucrate, ce vointa
Cata putere si cata credinta!
Cu maini mai arse, ochi mai obositi
Dar la final cu oameni fericiti.

IAr zgomotul de freze ascutit
De multe ori pe toti ne-a amutit
(de praf te mai fereai cu ceva masti)
De el, cu muzica la casti.

Si cateodata, singur si tacut,
Cand altii altceva ar fi facut
Stateai tot cu capul plecat
Spre masa care iti era palat.

Dar iata, ca e timpul de plecare
Spre niste zile cu si mai mult soare
Cu timp pentru plimbari si mult citit
Cu teatru, muzica si chiar mai mult dormit.

Ia-ma de mana

Ia-ma de mana, sunt aici,
Oricand vei vrea sa te ridici
Sa te cuprind, sa isi soptesc,
Cumva si zeii mai gresesc.

Lasa durerea, sufl-o in zare
Si hai sa ne plimbam pe mare
Din rasarit sa-ti fac tablou
Din cantul cerului, ecou.

Apleaca-ti capul pe asfintit
Intinde-ti corpul in zenit,
Zambeste-i cerului curat
Si vino sa mai stam la sfat.

Arunca-ti frica pana-n nori
Si plimba-te iar printre flori.
Sunt langa tine de ma chemi
Sa te cuprind, sa nu te temi.

Intoarce-te o clipa

Intoarce-te o clipa, intoarce-te o noapte
Saruta-ma pe frunte, saruta-ma pe pleoape.
Alunga-mi oboseala, alunga-mi si tarziul
Imprastie-mi abisul, imprastie-mi pustiul.

Citeste-mi rime faine, citeste-mi ce nu vad.
Apropie o carte, alunga un prapad,
Ascunde-ma prin gandu-ti, ascunde-ma in piept,
Si lasa-ma sa tac, sa tac cat mai incet.

Cuprinde-ma cu norii, cuprinde-ma cu firea
Si mangaie-mi iar parul, si mangaie-mi privirea.
Asteapta-ma o clipa, asteapta-ma o viata,
Culege-mi roua rece, arunca-mi-o in fata.

cum faci asa de reusesti

Cum faci asa de reusesti
De mirosi tot timpul a povesti
Iar parul a briose coapte
Dupa somn cald, prafuit cu soapte?

Ce ascunzi tu sub pleoape fine
Cand visul pe furis iar vine
Si iti alina plansul cel mai mare
Cu respiratii mici, tacute, foarte clare?

Prin ce magie te trezesti mai vie,
Mai fericita, mai frumoasa, rozalie
Si orisicand deshizi ochii cei verzi
Ma chemi pe mine, ca doar in mine crezi?

Cum se aduna toata frumusetea lumii
In zambetu-ti si simplu si

9

Cam 9 luni te-am aşteptat. 
De fapt te-am aşteptat o viaţă. 
Şi o minune s-a-ntâmplat:
De 9 luni am bucuria-n faţă.