Nu mai plec

Îmi spui iar ferm să stau cu tine,
 Să nu mai plec în tări străine,
 Că vrei să ne jucăm mereu
 Iar fără mine, îți e greu.

 Nu vrei să-ți mai aduc nimic,
 Mă vrei pe mine, că ești mic.
 Și ai destule mașinuțe
 Și chiar nu-ți trebuie hăinute.

 Iar când te-ntreb de ce ți-e greu
 Îmi spui de dor de râsul meu.
 De teamă că n-o să-nțeleagă
 Mereu ce spui, bunica dragă.

 Și-apoi doar eu chiar reușesc
 Să te-nțeleg și liniștesc
 Când din motive  neștiute
 Devii nervos pe nevăzute.

 M-aștepți cuminte zi de zi
 Când seară e

 Vrei să te mângâi, lângă pat
 Când seară se va fi lăsat
 Și noaptea tu o pregătești
 Ca să ne spunem iar povești.

 Și ce povești! Că numai eu
 Știu să le spun la fel mereu.








 Unde să plec?! Căci lângă ține
 Mă regăsesc și cred în mine.

Suflet in culori

Praf de vise, praf de stele,

Peste fruntea fetei mele.

Fir de aur, de mătase

Prin cosițele frumoase. 

Piele fină, de lumină

Din atingerea cea lină.

Vis frumos și plin de zâne

Toată grija s-o amâne.

Briză vie, boare caldă

Printre șoapte iar te scaldă.

Freamăt adunat din rai,

Coborând pe tot ce ai.

Gând curat, frunte senină,

Ochi din raze de lumină,

Parfum de maci, de alte flori, 

Să-ți umple sufletu-n culori.