Clipa

Am să mă-ncarc cu calm, să-mi țină toata viața. Vreau sa mă bucur de tine toata, in toate clipele diminetii, cand îmi zâmbești cu ochii jucausi si cu parul moale acoperindu-ti fruntea. 
Cu linistea diminetii in urechi si cu răcoarea umbrei mângâindu-ne pielea, in miros de tei falnic si bun, sa pornim pe alei la plimbare. Tu sa adormi si eu sa respir. Sa ma umplu de mirosul tau, sa aud doar ciripit, sa nu ma ma satur sa te privesc. Sa mă minunez de conturul perfect al buzelor tale, de rotunjumile obrajilor pufosi, de simetria sprancenelor mici, de culoarea parului, de fiinta ta toata si de linistea ta.
Sa ma incarc cu energie vie prin fiecare respiratie a ta.
Îmi amintesti de mine, de somnul meu afara, de copilăria mea in iarba, de poveștile si jocurile nesfarsite cu copaci si flori, de mirosul ierbii, de cântecul neincetat, de nori, de prea liniste.
Cred ca ne e data minunea de a avea copii ca sa ne amintim de linistea copilăriei noastre, sa ne putem incarca de iubire din asta vesnica, sa ne umplem plămânii cu parfum din asta de piele si lapte, si ochii sa ii rasfatam cu zambete si tălpi, si pielea mainii sa nu inceteze sa se scalde in catifeaua trupurilor mici, sa ne tina toata viata si mai mult.
Din iubirea mare a cerului a cazut peste noi doua o putere mare si am oprit timpul. De acum am o clipa fermecată la care oricând, de oriunde, ma voi întoarce, de dor, de bucurie, de nevoie, mereu, la nesfarsit.

Dimineata

Dragul meu copil cu crize
Te-as ruga să urli-ncet
Si să nu îmi faci surprize
Ore-n sir să te aștept.
Este mult prea dimineața,
Nici cafea nu am băut
Tu imi  răcnești drept in fată.
N-ai vrea sa te lași bătut?
Te-nteleg, cu empatie,
Îți vorbesc pe tonuri calme
Si știu că dintr-o prostie
O sa-ncepi s-arunci cu palme.
Nu e chiar acum momentul
Să pictăm un elefant.
Incepi să repeți cuvântul.
Nu e deloc amuzant.
Iar acum arunci mâncarea,
Te superi si pe castron.
Eu încep sa-mi pierd răbdarea,
Arunc tot la tomberon.
Cred ca fac o alergie
Cand aud cum strigi doar NU.
Nu mai am nici energie.
Să strâng tot ce arunci tu.
Ti-amintești de jucăria
Uitată in parc pe bancă.
Nici nu descriu "bucuria"
Ce încet, încet mă-ncearcă.
Vrei tricoul, ba vrei bluza,
Verde, dar să fie albastră.
Să luăm si buburuza
Care-a intrat pe fereastră.
Nu cu șapcă, nu cu cremă,
Nu pantofii, nu ghiozdanul.
Deja cad intr-o extremă.
Însă vrei sa luăm ciocanul. (wtf!!)
Vrei...o vorba ciudată,
În limbajul personal.
Doamne, de-as ghici o dată
Ar fi chiar fenomenal!
Si te-ascult cum plângi, te mângâi.
Mă respingi si spui să plec.
Nici eu nu vreau sa te sâcâi.
Dar iti întind un fursec.
Stiu ca viața ta e grea,
Complicată si bizară.
Dar mă ai pe mine-n ea
Să o fac cât pot de clară.
Ne-împăcăm. Te-apucă râsul.
Gâdilatu-i armă tare.
"Sa plecăm", zise chiar dânsul!
"Mami, să ieșim la soare!"

Azi si mereu

Ce te iubesc eu acum pe tine!

Cand vorbesti in soapta in jocurile tale prin casa si daca te surprind si ma uit la tine, faci botic si razi si imi zici: fara mami, fara.

Cand te incrunti cand vrei sa imi transmiti ca ma iubesti, ca ti-a fost dor, ca esti suparat si apoi iti iei degetelul;

Cand faci boticul acela dulce, pe care nu pot decat sa il pup, sa il pup, sa il pup, sa il pup pana la epuizare;

Si dintii din fata. Daca erau drepti nu cred ca ai fi fost la fel de frumos. Cum ies ei asa in afara cand razi! Si eu ii pup de fiecare data cand ma lasi.

Cand te prostesti si razi cand spui prostii, ca vrei tusteie, desene, sau spui ca mami e mamaia, ca tu esti Eva etc.

Cand spui fraze si pui pauze, pui virgula si vorbesti cu intonatie: ne trezim de dimineata, bem lăpticul, ne îmbrăcăm si mergem fuga-fuga la gradinita.

Cum alergi. Atent, concentrat, putin speriat, tresari cand vezi un obstacol, apoi razi mandru ca ai reusit sa te feresti. Si apoi iti faci jocuri si te bucuri.

Cum iti pui capul pe mine cand te iau in brate si ma imbratisezi.

Cum dormi. Drept, pe burta, cu mana ta in mana mea.

Cand ma mangai si razi.

Cum o iubesti tu pe sora ta si ii spui lui buni sa ii aduca ''o jucaie pentu Eva''.

Replicile tale, din desene, de la tine, combinatii perfecte de umor si intelepciune. 

Cum dai din cap cand spui da, si repeti si esti convins de tot ce iti spun eu.

Manutele care au crescut asa pe neasteptate si acum sunt independente si harnice si pot face orice.

si cand vorbesti in somn

si cand plangi si eu vin la tine sa te iau de jos. si imi spui ca esti suparat, pe mami, mereu pe mami si eu iti spun ca e in regula, ca mami a gresit. Si apoi ne iubim si ne impacam.

Cand spui sa punem capacul la tot ce nu iti doresti, si chiar il pui, cu mana, si mie, si Evei, si soarelui, si noptii.

Cand vrei "aticu" lapticul, sa-l tii, nu sa-l bei, apoi vrei altul, sa il bei.

Cand vrei la culcuare, cu mami, cu patuica, cu degețelul...

Si mereu si orice ai face si oriunde vei fi, te iubesc necontenit, pana la capatul vietii, pana la lacrimi.