Dimineata

Dragul meu copil cu crize
Te-as ruga să urli-ncet
Si să nu îmi faci surprize
Ore-n sir să te aștept.
Este mult prea dimineața,
Nici cafea nu am băut
Tu imi  răcnești drept in fată.
N-ai vrea sa te lași bătut?
Te-nteleg, cu empatie,
Îți vorbesc pe tonuri calme
Si știu că dintr-o prostie
O sa-ncepi s-arunci cu palme.
Nu e chiar acum momentul
Să pictăm un elefant.
Incepi să repeți cuvântul.
Nu e deloc amuzant.
Iar acum arunci mâncarea,
Te superi si pe castron.
Eu încep sa-mi pierd răbdarea,
Arunc tot la tomberon.
Cred ca fac o alergie
Cand aud cum strigi doar NU.
Nu mai am nici energie.
Să strâng tot ce arunci tu.
Ti-amintești de jucăria
Uitată in parc pe bancă.
Nici nu descriu "bucuria"
Ce încet, încet mă-ncearcă.
Vrei tricoul, ba vrei bluza,
Verde, dar să fie albastră.
Să luăm si buburuza
Care-a intrat pe fereastră.
Nu cu șapcă, nu cu cremă,
Nu pantofii, nu ghiozdanul.
Deja cad intr-o extremă.
Însă vrei sa luăm ciocanul. (wtf!!)
Vrei...o vorba ciudată,
În limbajul personal.
Doamne, de-as ghici o dată
Ar fi chiar fenomenal!
Si te-ascult cum plângi, te mângâi.
Mă respingi si spui să plec.
Nici eu nu vreau sa te sâcâi.
Dar iti întind un fursec.
Stiu ca viața ta e grea,
Complicată si bizară.
Dar mă ai pe mine-n ea
Să o fac cât pot de clară.
Ne-împăcăm. Te-apucă râsul.
Gâdilatu-i armă tare.
"Sa plecăm", zise chiar dânsul!
"Mami, să ieșim la soare!"