Când totul in jur părea prea complicat
M-am aplecat spre cer, puţin cam derutat:
Ce-i liniştea?
Strigăt de pescăruş.
Si împlinirea?
Parfum de bebeluș.
Si dorul ce-i?
E-un crin crescut in piept
Care nu te mai lasă să stai drept.
Bine, dar fericirea ce e?
E fân cosit şi-o ie
Pe care vântul ți-a cusut-o ție.
Iar supărarea?
E atunci când te trezeşti pe față
Cu picături de nesperanţă.
Zi-mi ce e iubirea?
E o carafă vie de apã
Din care bea pe rând familia toată.
Frumuseţea ce-i?
Un sertar cu vise si unul cu cercei.
Iar credința?
Când împăcarea se-ntâlneşte cu voinţa.
Si libertatea?
Nisip sub tălpi şi în palme marea.
Şi cer nesfârşit c-o dungă cât zarea.
Dar nu ştiu ce-i curajul.
Atunci lasă grija si du-te
Spre bucurii cât mai mărunte.
Mă-ntreb ce e singurătatea.
E gândul trist imprăștiat cu cartea.
Dar frica?
O muzică falsă, scurtă şi absurdă
Compusă în grabă de o fiinţă surdă.
Si jocul?
E ce a mai rămas din Dumnezeu
După ce s-a întâlnit cu gândul meu.
Dar tu cine eşti?
Priveşte în oglindă
Poate ai să ghicești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu