Te iert

Mi-ai tăiat aripile când incepeam să zbor
si am rămas aşa plângând de lipsa lor.
De lipsa ta. De dorul unui vis, mereu,
Din care am lipsit, necontenit, tot eu.

Privirea supărată si încruntarea ta
Ştiam fără tăgadă că sunt din vina mea.
Tăcerea. Ah, tăcerea, cu capul ei plecat
Mă apăsa pe suflet, nimic nu am uitat.

Din cearta fără noimă nimic n-am înțeles
să stau mereu în umbră apoi eu am ales.
Mă cuprindeai în reguli, in sfaturi si povațe.
Când eu voiam s-o faci cu ale tale brațe

N-am fost destul de bună, nu m-am realizat
De grabă, de furtună , greşit am tot călcat.
Şi n-am avut o mână spre mine orice-ar fi
Cäci de eram nebună nu mă puteai iubi.

Am auzit mereu cât te-ai sacrificat,
Ce greu ți-a fost, la câte-ai renunțat.
Povară m-am simțit si tot mă cred de-atunci
când gânduri şi frustrări in mine tot arunci.

Şi-am învățat ce-i frica şi panica şi golul
Şi port nesiguranta in brațe cu controlul.
Şi tac. In sinea mea eu tac şi mă ascund.
Deşi mă vreau mai mare,  sunt tot în plan secund.

Şi am ales iar prost,  mai prost decât oricând.
Tu nu ai înțeles, m-ai alungat din gând.
Mă critici, sunt iar mica în colțul meu tăcut
Si plâng oricât de mare tu vezi că m-am făcut.

Respir adânc şi-mi spun c-atâta ai putut.
Te iert,  clipă de clipă,  căci ştiut că nu ai vrut.
Să vindec al tău suflet diform de amăgire
Nu pot decât la schimb să-ți dau multă iubire.

Mi-ai tăiat aripile când mi-am dorit să zbor
Şi am rămas aşa privind din umbra lor.
Din lipsa ta eu mi-am făcut un vis mereu,
În care te invit,  necontenit, tot eu.