Câteodata zilnică

Câteodată te simt mai tristă
Te-ntorci pe vârfuri, ca o artistă.
Câteodată eşti aşa clară,
Din ochii tăi se face vară.

Câteodată eşti cam nervoasă,
Te plimbi naucă, țipând prin casă.
Câteodată doar te las să plângi
Deşi, cu lacrimi, inima-mi frângi.

Câteodată mă prinzi de mână.
Mă crezi, probabil, un fel de zănă.
Şi câteodată zâmbeşti voioasă
Spre zorii zilei ce vrea să iasă.

Câteodată mă pui pe gânduri
Când din clipiri iți ies doar fluturi.
Câteodată, cu vocea ta duioasă,
Calmezi şi frica cea mai fioroasă.

Câteodată te prind în brațe.
Rămăi lipită cu nevăzute ațe.
Câteodată fug la tine-n gând,
Te-mbrățişez cu-n fel de cânt.

Câteodată iți cer să mă ierți.
O faci, dar numai după ce mă cerți.
Si câteodată te-ascult cum trăieşti
Şi te iubesc pentru că eşti.

Câteodată stau doar şi privesc
Ce minunat e trupul omenesc.
Si câteodată, chiar de eşti mică
Iubirea ta pe podium mă ridică.

Câteodată mă uit la stele,
Le mulțumesc pentru comorile mele.
Şi câteodată, când nu sunt cu tine,
Compun poveşti cu regi şi regine.