La noi când plouă, plouă până-n suflet,
Cu picături de limpezire caldă.
Se-aude până-n piept al nopții urlet
Şi-n asfințit gălbui norii se scaldă.
Şi plouă tare peste case pline,
Lovind ferestre de speranțe clare.
Şi ne-ntrebăm mirați cât o mai ține
Pân' s-or usca şi visele la soare.
De plouă zgomotos, privesc furtuna
Ca pe o muzică ce-şi cheamă corul
Şi-mi aminteşte că întotdeauna
Doar apa cerului mai spală dorul.
Când stropii calzi mi-ating pielea uscată
Din viața cerului primesc putere
Şi mă arunc în fericirea dată
Ca intr-un lan curat de mângâiere.
Şi las ploaia să-mi intre până-n gând
Să curete şi grija si tristețea
Să-mi ia toată durerea-al noptii vânt
Şi să privesc senin doar frumusețea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu