Departe

Din lipsa râsului tău clar 
Împachetez lumina să ţi-o dau în dar. 
Şi fiindcă nu ţi-am întâlnit privirea 
Iau cer albastru să-ţi declar iubirea. 

De dor de catifea de mângâiere, 
Alung tristeţea doar cu o părere. 
Şi cu parfumul unicat al pielii tale 
Îmi găsesc drum printr-ale vieţii dale. 

Departe sau târziu, oricum am fi, 
Pe hărţi sau pe ceasornicele mii, 
M-atragi spre ţine că pe un magnet, 
Tu îmi eşti rimă pentru al meu sonet. 

Mi-eşti dimineaţă, casă şi-mi eşti pace, 
Din ziduri tu castele îmi poţi face. 
Miracol viu ce crede-n infinit, 
Al lumii mele cel mai drag iubit.