Când de prin lume spre ai tăi porneşti.
Să ştie cerul că dorul arunci
Zburând, tot mai aproape îi găseşti.
Să aduci pacea gândului curat
Ce vrea îmbrăţişare şi iubire
Şi să păstrezi acel zâmbet furat
Născut din Frumuseţea unei zile.
S-aduci cu tine curcubeu de vise
Să le împărţi pe rând la toţi ai tăi
Şi să-i însemni cu braţele deschise
S-accepte cu credinţă ş-alte căi.
Un geamantan de râset şi lumină
Purtat cu grijă chiar şi printre nori
Şi-o geantă de-amintiri magice plină
Ce ţine şi de foame şi de flori.
Aduc şi poze cu coloane şi cu străzi
Fântâni şi parcuri, pieţe, şi cu oameni.
Sa le-nramez pe-ale-amintirii --
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu