Când noapte

Când noaptea-i încă lungă şi afară,
Aud cum plângi şi-ncepe să mă doară.
Alerg în somn la tine să te-mpac,
S-alung tristețea, linişte să-ți fac.

Şi te cupind în brațe, pui cum eşti.
Pe loc tu taci ş-apoi te odihneşti
Într-un oftat de calmă relaxare.
Pui capul mic pe umăr de om mare.

Şi iți sărut fruntea de temeri plină
La fiecare legănare lină.
Tu mă priveşti prin beznă, curioasă,
Îmi spui ceva cu vocea ta duioasă.

Şi ştiu că doar această-mbrățişare
Alungă tot ce tu crezi că-i prea mare.
Nu-ți mai e foame, nu-ți mai e nici frică,
În lumea ta nu mai eşti singurică.

Te simt din nou parte din mine, toată,
Când stai cuminte, caldă, legănată.
Ceva ne leagă încă şi mereu de-acum
Să fiu doar om, eu chiar nu mai ştiu cum.

Adormi încet, în ritm de paşi de mamă.
Mă cuprinzi toată, ca pe o năframă.
Acum eu ştiu de unde pot mereu
Să uit de mine, fără a-mi fi greu.

E noaptea noastră caldă de iubire.
Eu te alint constant şi în neştire,
Doar tu poți să-mi alungi a vieții teamă.
Şi mă ridici din om, la rang de mamă.