Când pleci

Tu pleci tăcut departe
Rătăcitor cum eşti.
Eu stau cu ochii-n carte
Aş vrea să te opreşti.

E seară iar in suflet,
Pe cerul meu, doar luna.
Iar din al nopții urlet
Chemarea mea-i doar una.

Nu ştiu de ce mi-e frică
Şi dorul mă apasă,
Iar sufletu-mi se strică
De cât te vreau acasă.

Jumate sunt de nu eşti,
Şi lumea-mi nu-mi ascultă.
Iar când pe uşa tu ieşi
Mă-nchid în noapte multă.

Tu simți pe drum când eşti
A mele doruri frânte?
Sau bucuros păşeşti
Şi doar le crezi mărunte?

Te-aştept aşa tăcută
Cu ochii-n geam mereu.
Din doruri sunt făcută.
Prin ele respir eu.

E-o toamnă pân' la tine
Şi-o iarnă pân la noi.
Iar liniştea nu vine.
Ce singuri şi ce doi!