Cand vorbesti, privesti, iubesti

Micuto, cu vorba ta duioasa,

Ghidusa si calda mereu

Imi faci viata lung si voioasa

Sa te-nteleg nici nu mai imi e greu.

Iubito, din ochii tai cei sinceri

Rasare speranta in noi

Alungi cu ras temeri

Si ne iubesti pe rand sau cate doi.

Primăvară

Într-un lan de verde crud,
Cu privirea către sud
Se zăreşte un pui mic
În brațele lui Bunic.

Când plouă

La noi când  plouă, plouă până-n suflet,
Cu picături de limpezire caldă.
Se-aude până-n piept al nopții urlet
Şi-n asfințit gălbui norii se scaldă.

Şi plouă tare peste case pline,
Lovind ferestre de speranțe clare.
Şi ne-ntrebăm mirați cât o mai ține
Pân' s-or usca şi visele la soare.

De plouă zgomotos, privesc furtuna
Ca pe o muzică ce-şi cheamă corul
Şi-mi aminteşte că întotdeauna
Doar apa cerului mai spală dorul.

Când stropii calzi mi-ating pielea uscată
Din viața cerului primesc putere
Şi mă arunc în fericirea dată
Ca intr-un lan curat de mângâiere. 

Şi las ploaia să-mi intre până-n gând
Să curete şi grija si tristețea
Să-mi ia toată durerea-al noptii vânt
Şi să privesc senin doar frumusețea.

Vindecare

Am să te vindec cu iubire multă
Atunci când corpul tău nu mai ascultă.
Şi am să fac magie din privire
Ca să alung toți monştrii tăi din fire.

De pielea iți va arde ca o torța
Am să mă lupt cu pace şi cu forță,
Să îți alung durerea printr-un cânt
Cu glas domol şi un surâs mai blând.

Când somnul ți-l alungă vreo durere
Am sa te mângâi mult şi în tăcere.
În brațe prea lipit am să te țin
Cu-n zambet să alung al tău suspin.

Când nu ştii ce-i cu tine şi ți-e teamă,
Am să iți inventez poveşti de seamă
Şi jocuri cu palate şi comori
Cu stele, luni, regate şi cu sori.

De eşti slăbit şi nu mai ai putere,
Putere am să-ți suflu din - - -.
Cu ruga cea mai caldă te ridic
Să poți să devii mare iar din mic.

Iar cerul cu iubirea sa măreața
Va picura prin nori sevă de viață
Şi bine iar vei fi, ca într-o clipă
Căci noi de dragoste facem risipă.

Şi repede cu zâmbet şi cu joacă
Ştim sigur că durerea o să treacă.
Tu te-ai trezit voios si luminat
De visul cel urât toți am uitat.

Iți mulțumesc că doar prin tine eu
Întorc mai des fața la Dumnezeu.
Ca tu ne faci viața aşa frumoasă
De când ai apărut la noi în casă.

Copiii cui?

Cătă durere să încapă-n lume
Când zac copii în paturi, fără nume,
Făcuți de mame cu inima ştearsă
Care-au uitat, cumva, să-i ia acasă.

Cum să mai rabde cerul înc-o zi
Când mă priveşti cu ochii maronii
Şi strigi prin ei, de răsună şi munții
Că încă vrei să îți cunoşti părinții?

Mânuțe rătăcite fără vrere,
Corpuri bolnave de-atâta tăcere,
Priviri pierdute care-şi cer dreptate
În lumea care le întoarce spate.

De neiubire si nemângâiere,
De pustiită inimă ce cere,
De lipsă de săruturi şi de frică
Te-ai rătăcit în lumea ce te strică.

Întinzi mânuțe implorând iubire
Ce-ar trebui să iți vină din fire.
Şi când te mângâi şi iți cânt uşor
Te linişteşti şi ți se face dor.

Aş vrea să urlu să m-audă cerul
Să zguduie credințe de tot felul
Să se audă suferința vie
Pân la cei doi ce ți-au dat viața ție.

Ce lume este asta? Cu ce oameni?
Tu, deşi mamă, acum eşti un nimeni
Că ai trăit în pântece cu prunci
Dar ai ales în lume să-i arunci.

De unde iți mai vine legănarea?
Cu ce să iți aducem vindecarea?
Ce viață te aşteaptă acum pe tine,
Copil frumos, bolnav şi fără vine?

Povestea unei iubiri inventate

De singuratate am inventat iubire. 

De tacere, ne-am apucat sa ne impartasim gandurile. 

De dezamagiri, ne-am indreptat privirile la cer cu speranta. 

Dupa cazaturi, ne-am indreptat cocoasa si i-am spus putere. 

De frica ne-am sunat surori, prietene, vecine si am plantat flori.

De tristete am compus versuri si de dor am pus poeziile pe portativ. 

Din peretii reci si goi am facut adapost, iar ferestrele cocotate dintr-un demisol le-am impodobit cu poze. 

Poate asa soarele isi va face mai alene drum.

Indiferenta celui iubit am numit-o tactica si i-am inventat scuze fara noima, 

l-am inteles si l-am iertat de mii de ori, reinventandu-i iubirea, 

l-am ridicat la rang de rege si i-am construit castele cu piloni de sare sau nisip.

Am mers zilnic la bal mascat si te-am vrajit cu aparente de catifea, 

cu podoabe aurite serpuindu-mi mana, cu priviri ghiduse de departe. 

Dar dimineata, cu sangele purificat de alcool, cu parul aerisit de parfum, 

cu ochii limpeziti de farduri, cu trupul relaxandu-se in bumbac, 

sprijinindu-ma pe cotul drept, mi-am intors privirea catre tine.

Mi-am inghitit de dimineata portia de curaj cu putina indiferenta, 

mi-am pus haina blindata de rabdare neincapatoare, 

am traversat coridorul stramt intunecat, 

mi-am ridicat ochii spre cer a speranta 

si am plecat sa te caut. 

Nu erai langa mine in pat, nu ma insotisei acasa, 

nu imi mangaiasei parul in somn si nu imi soptisei nicicand nimic.

愛しています

Am sa iti spun cuvinte nerostite

Si-am sa te-adorm cu basme necitite.

Vom imparti miros de iasomie

Sub raze calde de lumina vie.

 De-ai fi aici as cuceri pamantul,

 As traversa si mari, luptand cu vantul.

 Si doua mii de ani as mai ramane

 Sa te gasesc si tot sa iti pot spune.

Tu

Ai zburat vreodata spre stele?

Ti-ai simtit aripile grele?

Ai vazut norii grei plutind?

Ai suferit prea mult iubind?

Lacrimi in intuneric au cazut

Si strigate tu ai rostit pierdut.

Si nu poti intelege suferinta grea,

Care se-asterne aspru peste viata ta.

Ramai tacut, inchis si prea departe.

Ai vrea sa pleci, sa fugi in alta parte!

Dar stii ca-i numai crucea ta de-acum,

Nu poti sa te mai abati din drum.

Dar esti al meu, ai fost si vei ramane:

Soarele drag, ce nu va mai apune.

Te vreau aici, mereu, unde-i lumina,

Iar tu ma stii, ma canti, ma vezi divina.

A noastra-i lumea toata doar de vrem!

Te caut, strig in noapte si te chem!

In vis te am si esti al meu,

In vis ma ai…

Ne vom iubi mereu!

Beautiful Autumn

I like the smile you smile at me

When I am sad and lonely.

I feel your eyes caress my cheek,

And then I feel no longer weak.

I live the dream I dream at night,

You always make it feel so right.

I know that once the sun appears

You’d leave, and I will cry sad tears.

I fear you would just leave my life,

And cut my poor heart with a knife.

Until then, I’ll enjoy all this,

And madly dream of your sweet kiss.

I rule the world and cross the sea

The moment you just smile at me.

I’ll be the sky, the clouds, the sun

Cuz in your eyes, the world I’ve won.

If you are sad, I am sad too,

Your heart is broken, mine is blue.

And when I’m down, just like tonight,

You’ll only need to hold me tight…

Si de n-as fi...

De-as fi cantec, as fi compus pentru pian si-as rasuna nepotolit in case mari, inalte, grele, 

as impunge zglobiu, allegro ferestre largi, 

liber-lasatoare de lumina din belsug, 

as misca urechi ravnind infometate, m-as fereca la tine-n suflet piano, piano, si-apoi, la final, cu pedala apasata, as urla ca nu mai plec.

De-as fi tablou, ti-as mangaia fricos, tacut privirea, 

cu cele mai stralucitoare forme in culori perfecte 

inramate toate de ochiul tau,

TAU,

UNIC.

De-as fi fost floare, ti-ai fi petrecut noptile incercand sa pui capat dilemei dintre a ma lasa frumoasa cu moartea-mi deasupra sau a ma omori 

chiar cu mana-ti inghetata de curaj pentru a-mi admira dumnezeiasca-mi corola, pentru a-mi simti catifelata petala, pentru a-mi inspira irespirabilul parfum, doar tu.

TU,

DOAR.

Si de-as fi masca, m-ai purta? M-ai picta? 

De-as fi covor, m-ai calca zilnic in picioare? 

Daca ti-as spune ca sunt dans, ai inchide ochii sa ma simti?

Daca as fi comoara, ai veni sa ma cauti?

Iar de sunt OM, ma crezi?

Poveste de seara

Te-aştept c-un braț de gânduri ne-ncepute,
Cu cer albastru-n sufletu-mi copil.
Să inventăm poveşti nemaiştiute
Când somnu-ți pupă genele tiptil.

Din lună facem reflector de scenă,
Cu nori pufoşi ne învelim atent,
Iar pe tavan luceşte-a nopții trenă
Cu stele ce dansează inocent.

Eu chem alai de lumi îndepărtate,
Tărâmuri magice, cu zâne şi cu prinți.
Şi fluturi, gâze, case colorate
Pe toate le-admirăm zâmbind cuminți.

De fapte minunate avem parte
Şi mai mereu, printre frumoşi eroi,
Ca să fim şi mai vii in carte,
Te adaug, şi pe tine, şi pe noi.

Şi mai compui şi tu bucăți de basm,
Mă corectezi şi spui vorbe de duh.
Cu voie bună şi entuziasm
Faci grijile să zboare în văzduh.

În şoapte calde ne privim povestea,
În intuneric ne sclipesc priviri.
Tot ce aud in serile acestea
E foşnet de emoții si trăiri.

Aşa departe

La ce-mi sunt bune paturi necuprinse
Când te ştiu iar cu brațele întinse?
Şi câtă linişte să mă cuprindă-n față,
Dacă pe tine nu te am în brațe?

Mi te-am desprins din carnea-mi neîntreagă,
Din piept am dezlipit partea ce leagă.
Şi stau cu rana mare şi deschisă,
Şi-mi car tristețea iar ca o artistă.

Îmi vreau cuvintele şi zilele şi norii,
Răsuflu dor de tine prin toți porii.
Şi număr clipele prin inimă ce bate
Pentru cât timp şi cale ne desparte.

Te simt, aşa departe şi cuminte.
La tine zboară gândul de părinte.
Oricâte străzi cu piatră şi cu case
Le spun la toți la tine să mă lase.

Cum să mai pot incă o zi să treacă?
Iar nopțile mă fac tot mai săracă...
Am să ajung doar umbră din lumină
Şi numai tu poți să mă faci senină.

Câteodata zilnică

Câteodată te simt mai tristă
Te-ntorci pe vârfuri, ca o artistă.
Câteodată eşti aşa clară,
Din ochii tăi se face vară.

Câteodată eşti cam nervoasă,
Te plimbi naucă, țipând prin casă.
Câteodată doar te las să plângi
Deşi, cu lacrimi, inima-mi frângi.

Câteodată mă prinzi de mână.
Mă crezi, probabil, un fel de zănă.
Şi câteodată zâmbeşti voioasă
Spre zorii zilei ce vrea să iasă.

Câteodată mă pui pe gânduri
Când din clipiri iți ies doar fluturi.
Câteodată, cu vocea ta duioasă,
Calmezi şi frica cea mai fioroasă.

Câteodată te prind în brațe.
Rămăi lipită cu nevăzute ațe.
Câteodată fug la tine-n gând,
Te-mbrățişez cu-n fel de cânt.

Câteodată iți cer să mă ierți.
O faci, dar numai după ce mă cerți.
Si câteodată te-ascult cum trăieşti
Şi te iubesc pentru că eşti.

Câteodată stau doar şi privesc
Ce minunat e trupul omenesc.
Si câteodată, chiar de eşti mică
Iubirea ta pe podium mă ridică.

Câteodată mă uit la stele,
Le mulțumesc pentru comorile mele.
Şi câteodată, când nu sunt cu tine,
Compun poveşti cu regi şi regine.

Rugăciune

Pe fluturi, pe aripi, pe stânci sau pe drum,
În visele vieții, în gând, chiar şi-acum,
cern numai iubire prin sită de viață,
Să rămână urmă, să o am şi-n față.

De bine, de drag, de zâmbet şi dor,
Pe umeri ce-mi țin trupul călător,
Las trenă de raze să scalde cărarea,
Să mângâie valea, muntele şi marea.

Din păsări, din flori, din lut şi agate,
Prin scorburi, prin zare, cătun sau cetate,
Fac lume, dau viață, zâmbesc peste tot,
Să prindă culoare, doar pentru că pot.

Cu tine, de mână, în şoapte, mereu,
Trăiesc mii de ani, prin sufletul meu.
Alerg pe cărare de fluturi si vise,
Mereu pentru tine am brațe deschise.

Cândva, mai de sus, sau poate oriunde,
Te voi mangâia pe suflet şi frunte.
Din nemărginire am să-ți fac coroană
Căci doar din iubire eu imi fac icoană.