Ce drum!

Ce drum si cate zile minunate
Cu grija le-ai primit, cum ti-au fost date
Cu frumusete le privesti din departare
Cu bucurie si cu incantare.

Si cate dimineti si cate vise
Le-ai prins cu bratele deschise
Te-au transformat mereu, fara-ncetare
Din flacaiandru,iata, in on MARE.

Zi dupa zi, ceas cupa ceas
Privind mereu sa vezi cat a ramas
Pan la sfarsitul timpului de lucru
Prin prisma unui ceas de cupru.

Cate cafele si poate alte fumuri
Cand zorii te gaseau mereu pe drumuri
Grabit sa-ti pui halatul apretat
Sa iti incepi lucrarile cu gand curat.

Cu maini dibace, gata de mulaje
Cuptoarele pornite pentru aliaje
Ziua trecea usor printre proteze
Coroane, diasteme si-alete freze.

Cata amprente, cate guri deschise,
Si cate n-au iesit, desi promise...
Cati sa traiti si cati de mutumesc,
Prin tine pacienti acum frumos zambesc.

Cata rabdare si cate noblete
Sa tii tu minte chiar atatea fete
Sa spui povesti, sa le devii parinte
Sa, iata, chiar si printr-un dinte

Si cate nopti lucrate, ce vointa
Cata putere si cata credinta!
Cu maini mai arse, ochi mai obositi
Dar la final cu oameni fericiti.

IAr zgomotul de freze ascutit
De multe ori pe toti ne-a amutit
(de praf te mai fereai cu ceva masti)
De el, cu muzica la casti.

Si cateodata, singur si tacut,
Cand altii altceva ar fi facut
Stateai tot cu capul plecat
Spre masa care iti era palat.

Dar iata, ca e timpul de plecare
Spre niste zile cu si mai mult soare
Cu timp pentru plimbari si mult citit
Cu teatru, muzica si chiar mai mult dormit.