Cearta

Să mă-nțelegi nu-ți cer, să uiți doar, poate,
că furia mea înalță zidurile toate.
Şi de tristețe, de neîmpăcare,
Îmi dau pe-afară clipele amare.

Şi sap prăpastii de cuvinte grele
În care cad tot gândurile mele.
Şi te alung, cu lipsă de răbdare
Şi vreau să pot să ştiu că sunt în stare.

Eu mă închid de rău că nu te schimbi
Cu uşi de plumb, cu lanțuri şi cu ghimpi.
Rup pe din doua dorul ce mă arde
Şi-l folosesc, presat, ca semm de carte.

Din vise fac covoare colorate
pe care calc desculță-n miez de noapte.
Iar de nu vii spre mine să mă-mpaci
Arunc in amintiri cu flori de maci.

Cum uit mereu că dragostea-ți lipseşte,
Noaptea greşelii iaraşi mă găseşte.
După perdea de stele mă ascund
Aştept să mă găseşti la tine-n gând.

De m-aş iubi mai mult! Să-mi fiu egală!
Să nu mai fiu doar o lumină pală!
Aş străluci în nopți de ne-nțelegeri pline
Şi m-aş ierta, nemaigăsindu-mi vine.

Şi-n fiecare dimineața îmi promit
Să fac mai mult, încet, fără sfârşit.
Din ceartă am să fac o poezie
Să o dedic, pentru iertare, ție.

Când noapte

Când noaptea-i încă lungă şi afară,
Aud cum plângi şi-ncepe să mă doară.
Alerg în somn la tine să te-mpac,
S-alung tristețea, linişte să-ți fac.

Şi te cupind în brațe, pui cum eşti.
Pe loc tu taci ş-apoi te odihneşti
Într-un oftat de calmă relaxare.
Pui capul mic pe umăr de om mare.

Şi iți sărut fruntea de temeri plină
La fiecare legănare lină.
Tu mă priveşti prin beznă, curioasă,
Îmi spui ceva cu vocea ta duioasă.

Şi ştiu că doar această-mbrățişare
Alungă tot ce tu crezi că-i prea mare.
Nu-ți mai e foame, nu-ți mai e nici frică,
În lumea ta nu mai eşti singurică.

Te simt din nou parte din mine, toată,
Când stai cuminte, caldă, legănată.
Ceva ne leagă încă şi mereu de-acum
Să fiu doar om, eu chiar nu mai ştiu cum.

Adormi încet, în ritm de paşi de mamă.
Mă cuprinzi toată, ca pe o năframă.
Acum eu ştiu de unde pot mereu
Să uit de mine, fără a-mi fi greu.

E noaptea noastră caldă de iubire.
Eu te alint constant şi în neştire,
Doar tu poți să-mi alungi a vieții teamă.
Şi mă ridici din om, la rang de mamă.

Când pleci

Tu pleci tăcut departe
Rătăcitor cum eşti.
Eu stau cu ochii-n carte
Aş vrea să te opreşti.

E seară iar in suflet,
Pe cerul meu, doar luna.
Iar din al nopții urlet
Chemarea mea-i doar una.

Nu ştiu de ce mi-e frică
Şi dorul mă apasă,
Iar sufletu-mi se strică
De cât te vreau acasă.

Jumate sunt de nu eşti,
Şi lumea-mi nu-mi ascultă.
Iar când pe uşa tu ieşi
Mă-nchid în noapte multă.

Tu simți pe drum când eşti
A mele doruri frânte?
Sau bucuros păşeşti
Şi doar le crezi mărunte?

Te-aştept aşa tăcută
Cu ochii-n geam mereu.
Din doruri sunt făcută.
Prin ele respir eu.

E-o toamnă pân' la tine
Şi-o iarnă pân la noi.
Iar liniştea nu vine.
Ce singuri şi ce doi!

Zen

Alung tristetea mare de-obicei
Departe, în sertarul cu cercei,
Să învețe şi ea de la nestemate
Cum să străluceşti când afară-i noapte.

Mi-arunc şi frica pe geamul deschis,
Să cadă pe frunzele de un brun-închis,
Să se facă bucăți şi-n pământ să rămână
Până când vremea o sa fie bătrână.

Neliniştea o dizolv şi cu grijă o pun
În sticlă ş-apoi fac baloane de săpun.
Să plece în zare sau unde o vrea,
Să se spargă-n mare, în aer, pe-o stea.

Şi grija o desenez cu creta colorată,
Căci ştiu că vine ploaia cea curată,
S-o strice, alunge, prelingă pe jos,
Să rămână asfaltul inimii frumos.

Iar furiei îi cânt foarte-ncet la pian,
Din repertoriul acelui compozitor german.
Se supără, fuge, departe de mine.
Promite, printre dinți, că-n curând nu mai vine.

Cu regretul vorbesc la masă rotundă
Şi orice-l intreb, nu vrea să răspundă.
Îl invit afară din suflet frumos,
Pleacă, fără vlagă, pe holul din dos.

Acasa

Mi-e dor de oraşul meu natal
În care totul merge lin, chiar cam banal.
şi unde timpul curge doar la pas,
Unde nu e nici grabă, nici impas.

Vreau sa mă plimb pe strada cu mulți tei,
Să scap de competiția de idei.
Doar să miros pământul mai prezent,
Căci aerul se respiră mai lent.

Şi cerul e mai jos şi mai curat,
Căci toate grijile el le-a furat,
Le-a măcinat mărunt în praf de stele
Şi a suflat uitare peste ele.

Potecile frunzoase altfel cântă
Sub paşi ritmati de ființă măruntă.
Le ştiu pe toate şi le caut iar
Să le ofer eternitatea-n dar.

Mi-e dor de tihna ce o am in piept
Când clopotul iar bate înțelept.
Şi ochii cer să admire din nou
Culorile pădurii, viu tablou.

Iar anii mei se pierd uşor in zare
Când mama mea frumoasă-mi iese-n cale.
Şi sunt copil din nou la pieptul ei.
Alung cu-n zâmbet anii ei cei grei.

Mi-e toamnă de tine

E linişte şi sufletu-mi e cald,
În raze şi în dragoste mă scald.
Mi-adie gândul vesel cu-al tău vânt
De bucuria paşilor eu cânt. 

Iar soarele nu arde,  e doar bun
Să liniștească rodul tău străbun. 
Şi cerul în amurg iar mă răsfață
Cu o lumină gallbenă pe față.

S-au săturat de cald şi bine pomii
Şi-au dat cu fructele pe jos, lacomii.
Şi tot ce din pământ prinde culoare
E spic,  e strugure sau poate floare.

Pe jos un puzzle colorat de-aramă
M-alungă zilnic din a vieții dramă
În lume caldă, veselă, vioaie
În care curg speranțele şiroaie.

O melodie-a inimii se-aude
Cum ticăie pe trunchiurile ude.
Căci la amurg, din soarele opac
Nici nu mai ştii ce eşti: om sau copac.

Din umbre calde vine dimineața,
Tăcută, scurtă, vie, ca şi viața.
Se risipeşte-n geam aşa cum vine.
Mi-este cam dor. Şi cam toamnă de tine.

Ce nu eşti

Tu nu esti vis
Eşti mângâiere vie
Şi ți-am promis
Toată lumina ție.

Tu nu eşti gând
Eşti chiot clar şi tare
Te văd crescând
Şi nu te vreau prea mare.

Tu nu eşti dor
Eşti veşnică-mplinire
Cadou sonor
Ce-mi cântă de trezire.

Tu nu esti plâns
Esti vindecare lină
Te țin mai strâns
Iubirea să ne țină.

Tu nu eşti glas
Esti muzică sublimă
Din al tău vals
Eu am facut o rimă.

Prin lume

Frumos ca tine nu s-a mai născut.
Înger cu gând curat, suflat in lut.
Cuprinzi tot ce-a fost bun la toți ai mei
Spre încântarea sutelor de zei.

Eşti formă, conținut, motiv şi stare
Eşti legământ pe viața, cu mult soare.
Şi şoapte de iubire eu respir,
Iar mângâierea ta îmi e zefir.

Din pacea somnului netulburat
Cu vise line fără de păcat
Imi iau putere. Te admir tăcut,
Căci lumea mea pe tine te-a făcut.

În ochii tăi sunt mări, oceane, străzi,
sunt locuri nevăzute nici astăzi.
Cu gândul, lângă tine, eu mă plimb.
Dau lumea-ntreagă pe-un surâs la schimb.

Mi-eşti continent şi cer şi curcubeu
Faci din manuțe un castel al meu.
Cu glasul tău faci muzica de cor
Iar jocul tău e-un dans prins intr-un nor.

Când între noi se-nalță verzi coline
Eu fug pe sub pământ s-ajung la tine.
Mă simt acasă când te-mbrățişez
Să te ştiu iar la pieptu-mi doar visez.

Pe tine pot să te iubesc nespus
In orice limbă si pe orice fus.
Nu trebuie sa fii ce tu nu eşti
Ce bine e că şi tu mă iubeşti.

Şi dacă

Şi când pe toate tu eşti supărată
Am să-ți şoptesc cuvinte noaptea toată.
Iar dacă şoaptele nici ele nu iți plac
Din nori şi cer, păpuşi eu am să-ți fac.

Şi de păpuşile te plictisesc,
Bijuterii m-apuc să-ți împletesc.
Iar de nu vrei inele sau cercei,
Pe-afară pe la soare poate vrei.

Şi dacă nici plimbarea nu e bună
Am să te strâng în brațe, cam o lună.
Şi când din brațe o să vrei pe jos
Pornim de mână într-un parc frumos.

Şi dacă vântul ne alungă-n casă
Ne apucăm să desenăm la masă.
Dar cum desenul nu e animat,
Am să iți cânt un cântec mai ritmat.

Când fără voce în final ajung
Am să te mângâi pe părul cel lung.
De mângâieri vei fi-n curând sătulă
Şi-ți dau în dar atunci o libelulă.

Iar dacă libelula ai s-o pierzi
Eu o să-ți cumpăr nişte pluşuri verzi.
Când pluşurile se vor fi stricat
Le-nlocuim c-o rochie, unicat.

În ziua când rochița iți va fi prea mică
Am să-ti aduc în dar o floricică.
Iar când aceasta se va ofili
Chemăm la noi un stol de ciocârli.

Când iarna le va fi îndepărtat,
Eu iți voi da paltonul asortat.
Şi de îl murdăreşti pe gât şi coate
Vei plânge mult şi eu ți-oi da dreptate.

De toate pentru tine eu mereu fac rost
căci tu mi-ai dat iubire pe oriunde am fost.

Apoi, de dor, cand prea departe sînt
Iți voi compune-o poezie-n gând.

Te iert

Mi-ai tăiat aripile când incepeam să zbor
si am rămas aşa plângând de lipsa lor.
De lipsa ta. De dorul unui vis, mereu,
Din care am lipsit, necontenit, tot eu.

Privirea supărată si încruntarea ta
Ştiam fără tăgadă că sunt din vina mea.
Tăcerea. Ah, tăcerea, cu capul ei plecat
Mă apăsa pe suflet, nimic nu am uitat.

Din cearta fără noimă nimic n-am înțeles
să stau mereu în umbră apoi eu am ales.
Mă cuprindeai în reguli, in sfaturi si povațe.
Când eu voiam s-o faci cu ale tale brațe

N-am fost destul de bună, nu m-am realizat
De grabă, de furtună , greşit am tot călcat.
Şi n-am avut o mână spre mine orice-ar fi
Cäci de eram nebună nu mă puteai iubi.

Am auzit mereu cât te-ai sacrificat,
Ce greu ți-a fost, la câte-ai renunțat.
Povară m-am simțit si tot mă cred de-atunci
când gânduri şi frustrări in mine tot arunci.

Şi-am învățat ce-i frica şi panica şi golul
Şi port nesiguranta in brațe cu controlul.
Şi tac. In sinea mea eu tac şi mă ascund.
Deşi mă vreau mai mare,  sunt tot în plan secund.

Şi am ales iar prost,  mai prost decât oricând.
Tu nu ai înțeles, m-ai alungat din gând.
Mă critici, sunt iar mica în colțul meu tăcut
Si plâng oricât de mare tu vezi că m-am făcut.

Respir adânc şi-mi spun c-atâta ai putut.
Te iert,  clipă de clipă,  căci ştiut că nu ai vrut.
Să vindec al tău suflet diform de amăgire
Nu pot decât la schimb să-ți dau multă iubire.

Mi-ai tăiat aripile când mi-am dorit să zbor
Şi am rămas aşa privind din umbra lor.
Din lipsa ta eu mi-am făcut un vis mereu,
În care te invit,  necontenit, tot eu.

Graba

De ce mergeti cu totii mereu asa grabiti?
Pareti cu gandul aiurea, bolnavi si obositi
V-as intreba incet: oare asta e viata?
Sau din greseala, toti, iarasi am ratat statia?

Urcati pe scari rulante de fericiri minore
Si cautati prin genti sperante incolore.
Lasati in urma dare de aer parfumat
Pe care-l impartiti cu cei ce v-au urmat.

Va-nghesuiti absenta cu frenezie surda,
Va risipiti speranta intr-o goana absurda.
Scapati pe jos credinta, ce altfel v-a creat
O lasati prada fricii, ce taina v-a furat.

Uitati din clipa-n clipa minunea diminetii,
Lasati in colturi negre necunoscutul vietii
Va bucurati de cat, de mult, de peste tot,
Dar nu priviti si cum, nimicul are-un scop.

Din panica si fuga faceti o noua lege
Desi e anormal, vreti toti sa va-ntelege.
Pe pleoape nicio raza de soare nu mai cade
stati toti ascunsi la munca sub tavanele fade.

Ce ati facut cu timpul? Unde e incantarea?
Ati ratacit si cantul, si visele si zarea,
Caci orizontul vostru sunt varfuri de pantofi.
Desi in intuneric, va credeti filozofi.

Prieten, seaman, tu, opreste-te o clipa,
Dezbraca-te de haina si ea stereotipa.
Priveste catre tine, cu ochii clari ai mintii,
si bucura-te acum de simplitatea vietii.

Iubirea e fireasca, muzica-i peste tot,
Lumina e-n fereastra, rasul e antidot.
Cu ochii catre cer sa-ti amintesti mereu,
Ca viata-i poezie si totu-i Dumnezeu.

E mereu ceva

Revars iubire, pace si rabdare
Necontenit pe pleoapele tale.
Alint cu spor, cu pofta, fara scop.
Din dimineti fac mai mereu un joc.


Iti admir somnul, ritmic si-mpacat,
As vrea sa fiu in visul fermecat,
Sa te urmez in fiecare gand,
Sa-ti urmaresc manutele crescand.


Te sprijini tot pe umaru-mi inalt,
Iti caut dorul, iti simt sufletul cald.
Ma certi, m-alungi, ma cauti iar si iar
Si faci dintr-un mister, unul mai clar.


E greu. E bine. E mereu ceva.
Esti linistea si incantarea mea.
Esti o furtuna, un vartej, o mare plina
De bucurii, de griji, de emotie divina.

11

Tu esti iubirea mea cea noua,
Esti limpede ca boabele de roua.
Ascunzi minuni in ochii tai cei verzi
Si tot ce spun eu, tu mereu ma crezi.

De tine ma lipesc sa te miros,
De pielea ta - un falnic chiparos.
Iar inima ce ti-o ascult cum bate,
Alunga-n zare dorurile-mi toate.

Pe fruntea ta rasar sudori de-argint,
Te strang la piept, cu glasul te alint.
Si fac din rasul tau un suvenir
In care picur al iubirii elixir.

Prea fericite mainile-mi tresar
Ca am trait acest mister hoinar:
Sa simta catifea in stare pura
Ce le-a ferit pe loc de viata dura.

M-ai vindecat pe veci de necredinta,
Neincetat imi dai multa vointa,
Imi birui zilnic demoni sufletesti,
Ma mir si-acum cat de frumoasa esti.

Parfumul tau

In miresme de magie cunoscuta,
cu talpile goale pe covorul de iuta,
cu ochii limpezi, de smarald curat
asa cum mereu eu te-am adorat,

iti aduci aminte de casele albe
de intinsul marii, de apele calde
iti lipseste-apusul galben si departe
si povestea noastra citita-ntr-o carte.

Iti trasare pieptul de dor de leandrii
ce dansau in vant joviali si tandrii.
Cu imensul cant de clopote-n minte
ce cheama la rugi din cele mai sfinte,
cu miros de piele scaldata in mare
si cu nisip ud in palmele tale

Te opresti. Ca tine, clipa sa ramana.
Iti propui sa tii pe loc timpul c-o mana.
Sa cuprinzi tot visul si-ncantarea toata
Intr-o sticla stramta, de culoare mata.

Insiri creuzete, mojare, pipete,
Aduni si balante, clepsidre cochete,
Agati plictiseala in cui de uitare
si deschizi fereastra, motiv de mirare.

Inspiri aer proaspat cu iz de iubire
si te lasi purtat de vis s-amintire.
Masori din privire iasomie cruda
adaugi si menta, spalata si uda,

Scortisoara fina, ambra cenusie
Si cu mana dreapta adaugi tamaie.
Praf de nostalgie, petale de maci,
Strop de bucurie, amesteci si taci.

Esenta de soapte, boabe de piper,
Picaturi de roua intr-un colt stingher,
Ganduri de vanilie, frunze de artar,
Legaminte sfinte, puse pe cantar.

Mov de levantica, floare de cires,
Cuvinte ce-alina, spuse fara gres,
Chiparos salbatic, trandafir curat,
Si-un joc de copii, viu, netulburat.

Lasi la macerat in speranta clara
Vreo trei saptamani, dar sa fie vara.
Strecori negresit de nori si tristete
Apoi sufli-ncet cu vise marete.

Cand o picatura imi atinge pielea
Traiesc amintirea, si-i dulce ca mierea.
Si departe pleaca tot ce este rau,
Pentru ca  acesta e parfumul tau.

Spre casa

M-ai strigat tare si eu am venit
Cand norii isi arunca talpile-n zenit.
Cand lumea mea emana veselie
Prinsa sub o cupola portocalie.

M-ai strigat tare si eu te-am vazut
Erai putin de nerocunoscut.
Cu un buchet de fluturi colorati
Zburand vii, nastrusnici, minunati.

M-ai strigat iarasi si eu ti-am raspuns
Cu zambetul alb ce la tine a ajuns.
M-ai cuprins cu brate sincere si moi
Am plecat de mana, veseli  amandoi.

Mama

E o mirare încă-n mintea mea
Că oricâți ani vrea viața să îmi dea
Când sunt cu tine sunt copil din nou
Mă bucur de iubirea ta ca de un cadou.

Nu știu cum știi, dar tu mă ocrotești
De monștrii, griji, coșmaruri omenești
Prezența ta îmi face curățenie -n suflet
Si pot sa sparg cu zâmbet orice urlet.

Îmi amintesc căldura si că erai frumoasă
Si că ma bucuram cand erai pupăcioasă
Si liniștea perfectă când stateai cu mine
Ca să adorm cuminte, cu miros de tine.

În zornăitul brățărilor pe care le purtai
Mă linișteai pe loc, cum numai tu știai.
Era o pace, o stare, o nu-stiu-ce-cuvânt
Ar mai putea descrie acel fior prea sfânt.

Îmi dăruiai iubire, intr-o formă perfectă
Care mă făcea parte dintr-o lume secretă
Unde dacă si când ma mai durea ceva
Apăreai tu in prag si totul trecea.

Când sunt cu tine sunt mereu doar eu
Fără cuvinte multe si fără vreun clișeu
Îmi dai putere, ma asculți, mă tii de mână
Si vreau ca bucuria noastră să rămână.

Cadou iti dau iubire si speranța,
Si lungă, bucuroasă, vie, viața,
O zi cu flori si râs de rândunele
Căci astăzi este ziua mamei mele

Ce e?

Când totul in jur părea prea complicat
M-am aplecat spre cer,  puţin cam derutat:
Ce-i liniştea?
Strigăt de pescăruş.
Si împlinirea?
Parfum de bebeluș.
Si dorul ce-i?
E-un crin crescut in piept
Care nu te mai lasă să stai drept.
Bine,  dar fericirea ce e?
E fân cosit şi-o ie
Pe care vântul  ți-a cusut-o ție.
Iar supărarea?
E atunci când te trezeşti pe față
Cu picături de nesperanţă.
Zi-mi ce e iubirea?
E o carafă vie de apã
Din care bea pe rând familia toată.
Frumuseţea ce-i?
Un sertar cu vise si unul cu cercei.
Iar credința?
Când împăcarea se-ntâlneşte cu voinţa.
Si libertatea?
Nisip sub tălpi şi în palme marea.
Şi cer nesfârşit c-o dungă cât zarea.
Dar nu ştiu ce-i curajul.
Atunci lasă grija si du-te
Spre bucurii cât mai mărunte.
Mă-ntreb ce e singurătatea.
E gândul trist imprăștiat cu cartea.
Dar frica?
O muzică falsă,  scurtă şi absurdă
Compusă în grabă de o fiinţă surdă.
Si jocul?
E ce a mai rămas din Dumnezeu
După ce s-a întâlnit cu gândul meu.
Dar tu cine eşti?
Priveşte în oglindă
Poate ai să ghicești.

Clipa

Am să mă-ncarc cu calm, să-mi țină toata viața. Vreau sa mă bucur de tine toata, in toate clipele diminetii, cand îmi zâmbești cu ochii jucausi si cu parul moale acoperindu-ti fruntea. 
Cu linistea diminetii in urechi si cu răcoarea umbrei mângâindu-ne pielea, in miros de tei falnic si bun, sa pornim pe alei la plimbare. Tu sa adormi si eu sa respir. Sa ma umplu de mirosul tau, sa aud doar ciripit, sa nu ma ma satur sa te privesc. Sa mă minunez de conturul perfect al buzelor tale, de rotunjumile obrajilor pufosi, de simetria sprancenelor mici, de culoarea parului, de fiinta ta toata si de linistea ta.
Sa ma incarc cu energie vie prin fiecare respiratie a ta.
Îmi amintesti de mine, de somnul meu afara, de copilăria mea in iarba, de poveștile si jocurile nesfarsite cu copaci si flori, de mirosul ierbii, de cântecul neincetat, de nori, de prea liniste.
Cred ca ne e data minunea de a avea copii ca sa ne amintim de linistea copilăriei noastre, sa ne putem incarca de iubire din asta vesnica, sa ne umplem plămânii cu parfum din asta de piele si lapte, si ochii sa ii rasfatam cu zambete si tălpi, si pielea mainii sa nu inceteze sa se scalde in catifeaua trupurilor mici, sa ne tina toata viata si mai mult.
Din iubirea mare a cerului a cazut peste noi doua o putere mare si am oprit timpul. De acum am o clipa fermecată la care oricând, de oriunde, ma voi întoarce, de dor, de bucurie, de nevoie, mereu, la nesfarsit.

Dimineata

Dragul meu copil cu crize
Te-as ruga să urli-ncet
Si să nu îmi faci surprize
Ore-n sir să te aștept.
Este mult prea dimineața,
Nici cafea nu am băut
Tu imi  răcnești drept in fată.
N-ai vrea sa te lași bătut?
Te-nteleg, cu empatie,
Îți vorbesc pe tonuri calme
Si știu că dintr-o prostie
O sa-ncepi s-arunci cu palme.
Nu e chiar acum momentul
Să pictăm un elefant.
Incepi să repeți cuvântul.
Nu e deloc amuzant.
Iar acum arunci mâncarea,
Te superi si pe castron.
Eu încep sa-mi pierd răbdarea,
Arunc tot la tomberon.
Cred ca fac o alergie
Cand aud cum strigi doar NU.
Nu mai am nici energie.
Să strâng tot ce arunci tu.
Ti-amintești de jucăria
Uitată in parc pe bancă.
Nici nu descriu "bucuria"
Ce încet, încet mă-ncearcă.
Vrei tricoul, ba vrei bluza,
Verde, dar să fie albastră.
Să luăm si buburuza
Care-a intrat pe fereastră.
Nu cu șapcă, nu cu cremă,
Nu pantofii, nu ghiozdanul.
Deja cad intr-o extremă.
Însă vrei sa luăm ciocanul. (wtf!!)
Vrei...o vorba ciudată,
În limbajul personal.
Doamne, de-as ghici o dată
Ar fi chiar fenomenal!
Si te-ascult cum plângi, te mângâi.
Mă respingi si spui să plec.
Nici eu nu vreau sa te sâcâi.
Dar iti întind un fursec.
Stiu ca viața ta e grea,
Complicată si bizară.
Dar mă ai pe mine-n ea
Să o fac cât pot de clară.
Ne-împăcăm. Te-apucă râsul.
Gâdilatu-i armă tare.
"Sa plecăm", zise chiar dânsul!
"Mami, să ieșim la soare!"

Azi si mereu

Ce te iubesc eu acum pe tine!

Cand vorbesti in soapta in jocurile tale prin casa si daca te surprind si ma uit la tine, faci botic si razi si imi zici: fara mami, fara.

Cand te incrunti cand vrei sa imi transmiti ca ma iubesti, ca ti-a fost dor, ca esti suparat si apoi iti iei degetelul;

Cand faci boticul acela dulce, pe care nu pot decat sa il pup, sa il pup, sa il pup, sa il pup pana la epuizare;

Si dintii din fata. Daca erau drepti nu cred ca ai fi fost la fel de frumos. Cum ies ei asa in afara cand razi! Si eu ii pup de fiecare data cand ma lasi.

Cand te prostesti si razi cand spui prostii, ca vrei tusteie, desene, sau spui ca mami e mamaia, ca tu esti Eva etc.

Cand spui fraze si pui pauze, pui virgula si vorbesti cu intonatie: ne trezim de dimineata, bem lăpticul, ne îmbrăcăm si mergem fuga-fuga la gradinita.

Cum alergi. Atent, concentrat, putin speriat, tresari cand vezi un obstacol, apoi razi mandru ca ai reusit sa te feresti. Si apoi iti faci jocuri si te bucuri.

Cum iti pui capul pe mine cand te iau in brate si ma imbratisezi.

Cum dormi. Drept, pe burta, cu mana ta in mana mea.

Cand ma mangai si razi.

Cum o iubesti tu pe sora ta si ii spui lui buni sa ii aduca ''o jucaie pentu Eva''.

Replicile tale, din desene, de la tine, combinatii perfecte de umor si intelepciune. 

Cum dai din cap cand spui da, si repeti si esti convins de tot ce iti spun eu.

Manutele care au crescut asa pe neasteptate si acum sunt independente si harnice si pot face orice.

si cand vorbesti in somn

si cand plangi si eu vin la tine sa te iau de jos. si imi spui ca esti suparat, pe mami, mereu pe mami si eu iti spun ca e in regula, ca mami a gresit. Si apoi ne iubim si ne impacam.

Cand spui sa punem capacul la tot ce nu iti doresti, si chiar il pui, cu mana, si mie, si Evei, si soarelui, si noptii.

Cand vrei "aticu" lapticul, sa-l tii, nu sa-l bei, apoi vrei altul, sa il bei.

Cand vrei la culcuare, cu mami, cu patuica, cu degețelul...

Si mereu si orice ai face si oriunde vei fi, te iubesc necontenit, pana la capatul vietii, pana la lacrimi.

Cea mai frumoasa zi (1)

Plăpând și cald, așa mi te-amintesc
Si n-am știut să -ti spun decât că te iubesc.
Minune din iubire si suflet întrupat
Te cuprindeam c-o mână, erai cum am visat.


Emoția mângâierii obrazului perfect
Si bucuria plină că n-am să mai aștept.
Si rozul pielii tale, miraj de nedescris -
Splendoarea lumii toată in ea parca s-a-nchis.


Din mine si demult, cu totul te-adorasem.
Din vis in vis, iubit si bun eu te creasem.
Si ti-am șoptit iubire, curajul să te țină
Căci te-am adus in lume, mai bună să devină.


Când adormeai cuminte, in legănat de pași
Te agățai de mine, voiai să nu mă lași.
Iar ochii tăi cei negri, povești îmi recitau
In mângâieri de noapte, mânuțele creșteau.


Primul surâs si-un chiot au venit într-o doară,
Apoi ai mers de mână pentru întâia oară,
Cand ne-ai strigat cuminte cu glasul tau curat
Ne-ai bucurat pe viața, parcă am fi visat.


Ma uit acum la tine cum dormi de linistit,
Si vreau sa stii ce-nseamna sa fii astfel iubit.
Si tot plăpând îmi pari, dar sufletul ti-e înalt,
Te cuprind cu privirea, esti universu-mi cald.


Oare as putea scrie cu nori împinși de vânt,
Cât sunt de fericita ca tu ești pe pământ?
Sa cânte cerul tare, cu-ai săi plămâni babani.
Caci băiețelul nostru azi a facut 3 ani!

Tu, da!

E dimineata, ora noua,

Tu calci cu talpile prin roua.

Cauti furnici prin musuroi,

Le certi fiindca anunta ploi.

Te uiti la soare si il strigi,

Il chemi la tine, sa-l atingi.

Si razi si fugi, cazi, te ridici,

Alungi cu mana orice frici.

Si teiul mare ti-este casa,

Alunul rosu umbra-ti lasa

In vie alergam desculti,

te-opresti putin, vantul s-asculti.

Din orice frunza faci un joc,

Adulmeci singur  flori de soc.

Culegi cu grija flori de mac

...eu tac.

Nu mai e timp de altceva,

Doar respiram prin forta ta.

Iar pasii tai grabiti sunt doar

Elan pentru o viata si bucurie-n dar.

Two

My love for you is pure and strong.
A day with you is never long.
I cherish each and every day
And pray the Lord our joy will stay.

You are the sun, you are the light
And both of you still hold me tight.
You make me whole from puzzle parts
With you each day with smiles starts.

Your games, your sleep, your cry, your fear,
I know them all. And I am near.
And then I panic, since I know
That you are little, but you'll grow.

De dragul tau

Tu esti iubirea lumii toata.
Cu mainile tale, pamantul se roaga.
Esti armonia universului meu,
Ce-ti cauta pacea peste tot si mereu.

La tine in piept rasuna in raluri
Vestitele rugi din inaltele dealuri.
In ochii tai mari, nespus de frumosi
Ma pierd in povesti cu bunii stramosi.

Rabdarea ta simpla ma-nvata vointa,
Iar jocul tau unic imi impaca fiinta.
Te strang la piept din bucati sa m-adun,
Si-ti multumesc, nu fiindca esti bun.

Prin tine o lume isi cauta drumul
Iar tu ne-nveti zilnic sa-i gasim parfumul.
Ne-arati calea simpla catre implinire
Caci la varsta ta, crezi in nemurire.

Tot tu ne-mparti lumina fara incetare
Te bucuri la fel si de nori si de soare.
Te joci cu apa, nisipul si vantul,
Iar noua ne-ncanti inima si gandul.

Cadou pentru tine

Am sa-ti croiesc o rochie din lalele,
Pe margini am sa-i cos dantele.
Pe maneci, broderii din flori de laur,
Iar tivul il voi impleti din aur.
In fata, nasturii din perle sidefii
se vor închide in fosnit de ciocarlii.
Cerceii sclipitori, cu pietre de speranta,
Bratari de curcubeu, agate in balanta.
Pe cap - cununa de intelepciune vie,
Stropita tainic cu miros de iasomie.
Iar piciorusele in balerini de catifea
pictata in culori de primavara mea.
La mijloc, cingatoare de credinta,
in piept, martic de buna cuviinta,
in par, cu flori de voie buna clara,
prinse la spate intr-o coada rara.
Si peste toate am sa torn iubire,
si de răbdare iti mai pun vreo 2 fire.
Sa ai noroc, dar cumpatare-n toate
sa stii al cui copac sa ii iei roade.
ti-astern covor curat cu prieteni buni.
Cam asta e cadoul meu la 6 luni.

primavara mea

si cata fericire sa mai incapa
Ca pot sa te admir ziua toata
ce minune s-a-ntamplat intre noi
acum stau cu tine si ma-mparti in doi,
nici n-are loc atata incantare
te sorb, te miros si nu te vreau mare
mi-e bine, mi-e perfect cu voi asa
sa încăpeti amândoi in linistea mea.
si vreau sa stie lumea asta toata
ca eu iubesc un baietel si-o fata
si oricat de greu ne poate fi
aleg sa zâmbesc tainic in fiecare zi.

despre Eva

Sa iti spun cum te iubesc eu. Simt ca imi inunda sufletul cu valuri inalte si calde de fericire din aia permanenta atunci cand te privesc. Si nu as face, crede-ma, nimic altceva decat sa te privesc toata ziua. Iar tu, cand ma vezi, ma rasplatesti cu cel mai sincer ranjet din cate au existat vreodata, cu toate giingiile, in timp ce obrajii aia rumeni si perfecti se curbeaza si ei si iti rad si ochii. Iti misti manutele mici de parca ai vrea sa prinzi ceva. Sunt asa grasute. Le misti necontrolat, stiu, dar mie imi pare ca vrei sa ma iei de mana. As vrea sa intru la tine in suflet si sa iti spun ca te iubesc  necontenit, dincolo de viata. As vrea sa te asigur ca nu are de ce sa iti fie teama, eu voi fi cu tine de acum. Chiar si cand ti se pare ca esti singura si camera e prea mare si poate e intuneric sau ti-e frig, sau cald, sa stii ca eu sunt doar la maxim 2 metri de tine (asta inseamna putin) si pot ajunge in maxim 5 secunde (foarte repede) si am sa te iau in brate si am sa te sarut repetitiv si am sa iti vorbesc in urechea ta mica, sa stii ca eu sunt acolo.