În raze şi în dragoste mă scald.
Mi-adie gândul vesel cu-al tău vânt
De bucuria paşilor eu cânt.
Iar soarele nu arde, e doar bun
Să liniștească rodul tău străbun.
Şi cerul în amurg iar mă răsfață
Cu o lumină gallbenă pe față.
S-au săturat de cald şi bine pomii
Şi-au dat cu fructele pe jos, lacomii.
Şi tot ce din pământ prinde culoare
E spic, e strugure sau poate floare.
Pe jos un puzzle colorat de-aramă
M-alungă zilnic din a vieții dramă
În lume caldă, veselă, vioaie
În care curg speranțele şiroaie.
O melodie-a inimii se-aude
Cum ticăie pe trunchiurile ude.
Căci la amurg, din soarele opac
Nici nu mai ştii ce eşti: om sau copac.
Din umbre calde vine dimineața,
Tăcută, scurtă, vie, ca şi viața.
Se risipeşte-n geam aşa cum vine.
Mi-este cam dor. Şi cam toamnă de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu