Mi-e toamnă de tine

E linişte şi sufletu-mi e cald,
În raze şi în dragoste mă scald.
Mi-adie gândul vesel cu-al tău vânt
De bucuria paşilor eu cânt. 

Iar soarele nu arde,  e doar bun
Să liniștească rodul tău străbun. 
Şi cerul în amurg iar mă răsfață
Cu o lumină gallbenă pe față.

S-au săturat de cald şi bine pomii
Şi-au dat cu fructele pe jos, lacomii.
Şi tot ce din pământ prinde culoare
E spic,  e strugure sau poate floare.

Pe jos un puzzle colorat de-aramă
M-alungă zilnic din a vieții dramă
În lume caldă, veselă, vioaie
În care curg speranțele şiroaie.

O melodie-a inimii se-aude
Cum ticăie pe trunchiurile ude.
Căci la amurg, din soarele opac
Nici nu mai ştii ce eşti: om sau copac.

Din umbre calde vine dimineața,
Tăcută, scurtă, vie, ca şi viața.
Se risipeşte-n geam aşa cum vine.
Mi-este cam dor. Şi cam toamnă de tine.

Ce nu eşti

Tu nu esti vis
Eşti mângâiere vie
Şi ți-am promis
Toată lumina ție.

Tu nu eşti gând
Eşti chiot clar şi tare
Te văd crescând
Şi nu te vreau prea mare.

Tu nu eşti dor
Eşti veşnică-mplinire
Cadou sonor
Ce-mi cântă de trezire.

Tu nu esti plâns
Esti vindecare lină
Te țin mai strâns
Iubirea să ne țină.

Tu nu eşti glas
Esti muzică sublimă
Din al tău vals
Eu am facut o rimă.

Prin lume

Frumos ca tine nu s-a mai născut.
Înger cu gând curat, suflat in lut.
Cuprinzi tot ce-a fost bun la toți ai mei
Spre încântarea sutelor de zei.

Eşti formă, conținut, motiv şi stare
Eşti legământ pe viața, cu mult soare.
Şi şoapte de iubire eu respir,
Iar mângâierea ta îmi e zefir.

Din pacea somnului netulburat
Cu vise line fără de păcat
Imi iau putere. Te admir tăcut,
Căci lumea mea pe tine te-a făcut.

În ochii tăi sunt mări, oceane, străzi,
sunt locuri nevăzute nici astăzi.
Cu gândul, lângă tine, eu mă plimb.
Dau lumea-ntreagă pe-un surâs la schimb.

Mi-eşti continent şi cer şi curcubeu
Faci din manuțe un castel al meu.
Cu glasul tău faci muzica de cor
Iar jocul tău e-un dans prins intr-un nor.

Când între noi se-nalță verzi coline
Eu fug pe sub pământ s-ajung la tine.
Mă simt acasă când te-mbrățişez
Să te ştiu iar la pieptu-mi doar visez.

Pe tine pot să te iubesc nespus
In orice limbă si pe orice fus.
Nu trebuie sa fii ce tu nu eşti
Ce bine e că şi tu mă iubeşti.

Şi dacă

Şi când pe toate tu eşti supărată
Am să-ți şoptesc cuvinte noaptea toată.
Iar dacă şoaptele nici ele nu iți plac
Din nori şi cer, păpuşi eu am să-ți fac.

Şi de păpuşile te plictisesc,
Bijuterii m-apuc să-ți împletesc.
Iar de nu vrei inele sau cercei,
Pe-afară pe la soare poate vrei.

Şi dacă nici plimbarea nu e bună
Am să te strâng în brațe, cam o lună.
Şi când din brațe o să vrei pe jos
Pornim de mână într-un parc frumos.

Şi dacă vântul ne alungă-n casă
Ne apucăm să desenăm la masă.
Dar cum desenul nu e animat,
Am să iți cânt un cântec mai ritmat.

Când fără voce în final ajung
Am să te mângâi pe părul cel lung.
De mângâieri vei fi-n curând sătulă
Şi-ți dau în dar atunci o libelulă.

Iar dacă libelula ai s-o pierzi
Eu o să-ți cumpăr nişte pluşuri verzi.
Când pluşurile se vor fi stricat
Le-nlocuim c-o rochie, unicat.

În ziua când rochița iți va fi prea mică
Am să-ti aduc în dar o floricică.
Iar când aceasta se va ofili
Chemăm la noi un stol de ciocârli.

Când iarna le va fi îndepărtat,
Eu iți voi da paltonul asortat.
Şi de îl murdăreşti pe gât şi coate
Vei plânge mult şi eu ți-oi da dreptate.

De toate pentru tine eu mereu fac rost
căci tu mi-ai dat iubire pe oriunde am fost.

Apoi, de dor, cand prea departe sînt
Iți voi compune-o poezie-n gând.

Te iert

Mi-ai tăiat aripile când incepeam să zbor
si am rămas aşa plângând de lipsa lor.
De lipsa ta. De dorul unui vis, mereu,
Din care am lipsit, necontenit, tot eu.

Privirea supărată si încruntarea ta
Ştiam fără tăgadă că sunt din vina mea.
Tăcerea. Ah, tăcerea, cu capul ei plecat
Mă apăsa pe suflet, nimic nu am uitat.

Din cearta fără noimă nimic n-am înțeles
să stau mereu în umbră apoi eu am ales.
Mă cuprindeai în reguli, in sfaturi si povațe.
Când eu voiam s-o faci cu ale tale brațe

N-am fost destul de bună, nu m-am realizat
De grabă, de furtună , greşit am tot călcat.
Şi n-am avut o mână spre mine orice-ar fi
Cäci de eram nebună nu mă puteai iubi.

Am auzit mereu cât te-ai sacrificat,
Ce greu ți-a fost, la câte-ai renunțat.
Povară m-am simțit si tot mă cred de-atunci
când gânduri şi frustrări in mine tot arunci.

Şi-am învățat ce-i frica şi panica şi golul
Şi port nesiguranta in brațe cu controlul.
Şi tac. In sinea mea eu tac şi mă ascund.
Deşi mă vreau mai mare,  sunt tot în plan secund.

Şi am ales iar prost,  mai prost decât oricând.
Tu nu ai înțeles, m-ai alungat din gând.
Mă critici, sunt iar mica în colțul meu tăcut
Si plâng oricât de mare tu vezi că m-am făcut.

Respir adânc şi-mi spun c-atâta ai putut.
Te iert,  clipă de clipă,  căci ştiut că nu ai vrut.
Să vindec al tău suflet diform de amăgire
Nu pot decât la schimb să-ți dau multă iubire.

Mi-ai tăiat aripile când mi-am dorit să zbor
Şi am rămas aşa privind din umbra lor.
Din lipsa ta eu mi-am făcut un vis mereu,
În care te invit,  necontenit, tot eu.

Graba

De ce mergeti cu totii mereu asa grabiti?
Pareti cu gandul aiurea, bolnavi si obositi
V-as intreba incet: oare asta e viata?
Sau din greseala, toti, iarasi am ratat statia?

Urcati pe scari rulante de fericiri minore
Si cautati prin genti sperante incolore.
Lasati in urma dare de aer parfumat
Pe care-l impartiti cu cei ce v-au urmat.

Va-nghesuiti absenta cu frenezie surda,
Va risipiti speranta intr-o goana absurda.
Scapati pe jos credinta, ce altfel v-a creat
O lasati prada fricii, ce taina v-a furat.

Uitati din clipa-n clipa minunea diminetii,
Lasati in colturi negre necunoscutul vietii
Va bucurati de cat, de mult, de peste tot,
Dar nu priviti si cum, nimicul are-un scop.

Din panica si fuga faceti o noua lege
Desi e anormal, vreti toti sa va-ntelege.
Pe pleoape nicio raza de soare nu mai cade
stati toti ascunsi la munca sub tavanele fade.

Ce ati facut cu timpul? Unde e incantarea?
Ati ratacit si cantul, si visele si zarea,
Caci orizontul vostru sunt varfuri de pantofi.
Desi in intuneric, va credeti filozofi.

Prieten, seaman, tu, opreste-te o clipa,
Dezbraca-te de haina si ea stereotipa.
Priveste catre tine, cu ochii clari ai mintii,
si bucura-te acum de simplitatea vietii.

Iubirea e fireasca, muzica-i peste tot,
Lumina e-n fereastra, rasul e antidot.
Cu ochii catre cer sa-ti amintesti mereu,
Ca viata-i poezie si totu-i Dumnezeu.

E mereu ceva

Revars iubire, pace si rabdare
Necontenit pe pleoapele tale.
Alint cu spor, cu pofta, fara scop.
Din dimineti fac mai mereu un joc.


Iti admir somnul, ritmic si-mpacat,
As vrea sa fiu in visul fermecat,
Sa te urmez in fiecare gand,
Sa-ti urmaresc manutele crescand.


Te sprijini tot pe umaru-mi inalt,
Iti caut dorul, iti simt sufletul cald.
Ma certi, m-alungi, ma cauti iar si iar
Si faci dintr-un mister, unul mai clar.


E greu. E bine. E mereu ceva.
Esti linistea si incantarea mea.
Esti o furtuna, un vartej, o mare plina
De bucurii, de griji, de emotie divina.