Îmi spui iar ferm să stau cu tine,
Să nu mai plec în tări străine,
Că vrei să ne jucăm mereu
Iar fără mine, îți e greu.
Nu vrei să-ți mai aduc nimic,
Mă vrei pe mine, că ești mic.
Și ai destule mașinuțe
Și chiar nu-ți trebuie hăinute.
Iar când te-ntreb de ce ți-e greu
Îmi spui de dor de râsul meu.
De teamă că n-o să-nțeleagă
Mereu ce spui, bunica dragă.
Și-apoi doar eu chiar reușesc
Să te-nțeleg și liniștesc
Când din motive neștiute
Devii nervos pe nevăzute.
M-aștepți cuminte zi de zi
Când seară e
Vrei să te mângâi, lângă pat
Când seară se va fi lăsat
Și noaptea tu o pregătești
Ca să ne spunem iar povești.
Și ce povești! Că numai eu
Știu să le spun la fel mereu.
Unde să plec?! Căci lângă ține
Mă regăsesc și cred în mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu